Acestea sunt cuvintele lui Dostoievski. „Frumusețea este o tiranie", spunea altcineva. „Frumusețea e putere", spunea un al treilea. Unde este adevărul? Am discutat despre aceste subiecte frivole și nu prea într-un foarte agreabil eveniment realizat de revista Psychologies, care a avut loc la București Mall Vitan. High-life-ul s-a corporetizat. Nu comentează cea ce nu pricepe High-life-ul capitalei nu mai are, din păcate, gusturile rafinate ale elitelor interbelice. N-am auzit niciun murmur în momentul în care curatorul a explicat excelențelor prezente în salon că Dostoievski a lansat în urmă cu un secol și ceva sintagma: "frumusețea va salva lumea". Frumuseţea apare ca o enigmă; are o dublă înfăţişare; incită, fascinează, însă, poate duce şi la rău. Dacă adevărul este întotdeauna frumos, frumuseţea nu este întotdeauna adevărată. Ea nu este totdeauna ceea ce apare, însă, se lasă dorită şi căutată. Frumuseţea interioară e ca un diamant greu de găsit. Nu tentaţia o revelează, ci perseverenţa. Frumusețea nu poate salva lumea, pentru simplul motiv că ea nu e măsura lumii acesteia. În schimb, o poate face să țină . Iar ca să știm când și dacă o face sau nu să țină, trebuie să aflăm cât de mare e, într-o comunitate, numărul celor puțini care își propun să imite, fie și într-o mică măsură, frumusețea de tip christic sau mîșkinian. v2kd.

frumusețea va salva lumea